26 octombrie 2010 |

De-a v-ati ascunselea...

Intr-o seara de joi
Vorbeam amandoi,
Vinerea cand a venit
Pe tine nu te-am mai gasit.
Sambata cand te-am cautat,
De tine iar nu am dat.
Duminica am hotarat,eu,sa dispar,
Dar a fost in zadar.
Luni un pic ai aparut,
Dar imediat ai disparut.
Marti m-am enervat
Si nu te-am mai cautat.
Miercuri in sfarsit ai aparut
Si mi-ai zis pe unde ai fost disparut.
24 octombrie 2010 |

Pentru voi...

Azi vreau sa iubesc,
Sa cant si sa zambesc.
Cu pasarile in zbor sa plec,
Durerea in mare s-o inec,
Muntii sa-i escaladez as vrea,
Tristetea in rape sa o pot lasa.
Pana in ceruri m-as duce
Si bucurie pe pamant as aduce.
De la ingeri fericire as lua
Si la toti cu drag as da.


O duminica cat mai minunata!
22 octombrie 2010 |

Surpriza...

Azi am primit un premiu foarte dragut de la Alexandra,careia tin sa ii multumesc foarte mult.Trebuie sa fac o precizare si anume ca cei care vor prelua premiul sunt rugati sa mentioneze acest lucru aici.

Asadar premiul este urmatorul:

si merge mai departe  la Georgian, Lavinia, Yna, ღAzucenaღ, Iulia si Aris.
Premiul merge si catre toti cei care imi viziteaza blogul;)
O zi plina de zambet va doresc:)

Un vis frumos...

Te-astept cu drag
Sa-mi apari in prag,
Mana sa mi-o intinzi
Si-n brate sa ma cuprinzi,
Sa ma saruti usor
Sa-mi zici ca ti-a fost dor
De zilele in care ne iubeam
Si cu drag ne sarutam.
Sa te apropii incetisor,
Si sa ma alinti "puisor",
Sa-mi zici ca ma iubesti
Si fara mine nu traiesti
Si-apoi ne vom iubi
Cate zile vom trai.
21 octombrie 2010 |

Un mister...

 Am fost un gand pribeag,
 Ce-a poposit la tine-n prag.
 Un pic  ne-am apropiat
 Dar ceva s-a intamplat,
 Misterul eu l-am pastrat
 Si tu te-ai indepartat.
 Acum te-ntrebi de unde am aparut,
 Iti pasa ca am disparut?
19 octombrie 2010 |

Daca tu...

Daca tu esti ploaia din cer picata,
Eu sunt floarea mereu insetata.
Daca tu esti luna din noapte,
Eu sunt stea,langa tine,aproape.
Daca tu esti vantul ce bate neincetat,
Eu sunt nisipul de tine purtat.
Daca tu esti marea involburata,
Eu sunt delfinul ce vesel inoata.
Daca tu esti cerul senin,
Eu sunt ingerul ce la tine vin.
Daca tu esti...voi si eu mereu,
Daca tu ma iubesti...te voi iubi si eu...
17 octombrie 2010 |

Impart zambete...

 Azi vreau sa impart zambete,asa ca am sa ofer un zambet pentru Alexandra, un zambet pentru ღAzucenaღ,un zambet pentru Aris,un zambet pentru Yna,un zambet pentru toti cei care ma citesc,un zambet pentru toti prietenii mei,un zambet pentru toata lumea :)



 Imparte si tu mai departe zambetele :)
15 octombrie 2010 |

De ce?...

De ce ne dorim mereu ce nu putem avea?
De ce ne facem viata grea?
De ce suntem mereu atrasi de lucruri interzise?
De ce nu ne ferim de atentionari zise?
De ce din greseli nu invatam?
De ce mereu le repetam?
De ce  mereu atatea provocari?
De ce ne punem atatea intrebari?
14 octombrie 2010 |
10 octombrie 2010 |

Cosmarul...


   Eram in acelas loc in care obisnuiam sa merg cu el,unde stateam intinsi pe iarba inconjurati de flori,soarele se juca pe corpurile noastre,iar noi ne priveam cu multa dragoste si blandete...Acum parca totul era altfel,locul acela era rece,intunecat,gol si fara el acolo.Inchid ochii incercand sa mi-l imaginez langa mine si reusesc,era chiar in fata mea facandu-mi semn  sa ma duc mai aproape de el.Pe fata mea radia fericirea,bucuria ca il am din nou langa mine.Fac un pas,vreau sa il ating,sa il tin in brate si sa il sarut,sa ii zic cat de dor mi-a fost de el,dar o rafala de vant ma face sa deschid ochii.Expresia fetei mi se schimba,in contract cu caldura din amintirile si dorinta mea de  al avea din nou langa mine,acum era goala si inexpresiva.Incep sa fug,imi doresc sa las in urma orice amintire din tot ce am trait alaturi de el,din ce in ce alerg mai repede,dar durerea si tristetea continua sa fuga langa mine tinandu-ma de mana.Vantul incepuse sa bata mai tare incercand sa ma opreasca din alergat,norii isi faceau aparitia pe cer acoperind soarele care imi lumina cararea pe unde alergam,picaturile de ploaie incepuse sa pice din cer fara oprire si imi loveau corpul cu putere,incercand si ele sa ma opreasca si sa ma tina prizoniera in locul acela unde incet,incet incepea sa se dezlantuie furtuna.Cu toate astea alerg in continuare,ma impiedic,ma ridic si alerg din nou,mai repede,mai departe.
   Ma trezesc in mijlocul camerei mele,unde am doar o masa,un scaun si un  pat.Pe masa inca mai am forografiile cu el,fata mea e la fel de inexpresiva si goala,privesc pe geam cum rasare soarele si imi dau seama ca am avut din nou acelas vis...acelas cosmar care nu imi mai da pace de cand el a plecat de langa mine si am ramas singura.Imi repet ca de fiecare data ca a fost doar un vis,un cosmar...si ca de fiecare data imi dau seama ca durerea si tistetea sunt langa mine,ma tin de mana,amintirile imi sunt ravasite si amestecate de vant,inima imi este intunecata si rece din cauza norilor care o acopera,iar ochii...ochii imi sunt invadati de ploaie...simt cum furtuna se deslantuie in sufletul meu...