Lacrimile mele...

Stelele...
Sunt lacrimile mele
Pe cer le-am aruncat
Si acolo le-am uitat
Acolo  le-am pus
Sa  vezi cat am plans
Dar cerul s-a umplut
Si loc n-am mai avut
Unde lacrimile sa arunc.

Roua...

Din cer lacrimile au picat

Si in roua s-au transformat

S-au asezat peste tot

Si n-au mai lasat niciun loc

Unde vreo lacrima de-a mea

Sa se poate aseza

Roua si cu stelele...

Toate-s lacrimile mele

Ce din ochi mi s-au varsat

De cand singura m-ai lasat

Si-acum din plans am sa ma opresc

Pana un loc liber am sa gasesc

Unde poate as mai putea

Sa pun vreo lacrima de-a mea.

Regretele-s tarzii?!?

De ce crezi ca te mai iubesc?

Asta vad cand in ochii tai verzi privesc.

Poate iubesc...dar nu pe tine...

Stiu ca inca mai tii la mine.

Crezi ca am uitat tot ce-ai facut?!?

Imi cer mii de scuze...stiu cat a durut.

Regretele nu mai au niciun rost,

Da...stiu...am fost un mare prost.

N-ai stiut sa ma pretuiesti cand m-ai avut

...as vrea sa repar cumva tot ce-am facut.

Degeaba iti pare rau acum si regreti...

Crezi ca ai putea sa ma ierti?

Eu...te-am iertat de mult...

Da...stiu...nu poti sa uiti ce ti-am facut.

Am ajuns sa te urasc prea mult.

O merit,dupa tot ce ti-am facut.

Pleaca...si nu ma mai cauta.

Nu asta vrea si inima ta...

Vreau eu...si e de ajuns...

Atunci mai devreme de ce ai plans?

Hai du-te ca te-asteapta ea...

Acum de ce schimbi vorba?

Pentru ca m-ai lasat pentru altcineva...

Stiu...imi pare rau...nu trebuia...

Nu incerca scuze acum sa mai gasesti...

Tu chiar cu adevarat ma urasti?

Da...te urasc...si chiar foarte mult

Imi pare rau pentru tot ce-am facut.

Regretele vin prea tarziu...

Tu inca ma iubesti...o stiu.

Ce ar fi sa pleci?Te rog frumos...

Chiar nu mai are niciun rost?

Cum sa-ti mai explic ma intreb..

Se pare ca greseala n-am cum s-o mai indrept...

Vazand ca sanse nu mai are
Se hotara sa plece din a ei cale.
Prea tarziu seama isi daduse
De fapt...ce cu adevarat pierduse.
Cu inima-n durere si sufletul ranit
Prin locuri nestiute el  a pornit.

Cu lacrimi in ochi ea  in urma lui a ramas

Ar fi vrut sa-l strige,dar nu mai avea glas.

Regreta acum tot ce i-a spus

Si  de fapt ea il iubea nespus.

Si prea tarziu acum era

Sa mai poata repara ceva.

Iata cum din cauza tarziilor regrete

Iubirea adevarata se pierde.

Caci n-ai curajul sa zici ce simti

Si-ajungi si pe tine sa te minti.

Si mai tarziu incepi sa realizezi

Ca din cauza orgoliului multe ai sa pierzi.

Se spune...

Se spune ca de mult 

Era o fata pe acest pamant.

Intr-un castel traia

Si singura ea era.

Nici mama,nici tata n-avea,

Singura soarta isi traia.

Se mai spune ca-n alt castel frumos

Traia un rege rautacios.

Un chipes fiu avea

Dar de moarte il ura.

Nu prea stiu din ce motiv

Dar de-acas' la izgonit.

Ce sa mai faca,neavand

Prin lume,printul,a plecat cantand.

Prin multe locuri el ajunse

Dar nicaieri nu ii placuse

Si multe fete intalnise

Ca le ia de sotie le promise,

Dar apoi din loc pornea

Si de ele nu-si mai amintea.

Tot mergand si cautand

Aude o fata cantand.

Fata de care v-am zis era

Ce sigura-n castel traia.

La marginea unui rau era
Cantand,rufele isi spala.

Printul izgonit de-acas'

Spre fata facu un pas.

Ea imediat il auzi

Si uimita spre el privi.

El mana spre ea usor intinse

Si "nu te speria"ii zise.

"Caut un loc unde pot sta,

Crezi ca ma poti ajuta?"

"Nu stiu ce intentii ai...

Dar in seara asta...hai".

Dupa ce de spalat terminara,

Spre castel amandoi se indreptara.

Noaptea-ntreaga au vorbit,

Viata lor si-au povestit.

Se mai zice ca atunci cand povestea lui a aflat

Fata,pe print,sa ramana la castel l-a rugat.

Printul pe ganduri n-a mai stat

Si raspunsul pe loc i l-a dat.

"Prin cate locuri am hoinarit

Ca aici,nicaieri,nu m-am simtit.

Cred ca ne-a fost scris sa ne-ntalnim

Si fericiri noi sa traim"

Se mai spune ca s-au casatorit

Si multi ani fericiti au trait.

Multi copii ei au facut

Sa nu mai fie singuri pe pamant.

Aici povestea mea s-a-ncheiat

Si toate cele bune v-am urat..

Multumesc Lavi!

Si iata ca prin minune ca mi-a aparut poezia care mi s-a sters de pe blog cu ceva zile in urma.Nu aveam cum sa nu o public,asa ca iat-o din nou,cu mica intarziere dar este iar la locul ei.Multumesc inca o data Lavinia pentru premiu>:D<

Cred ca Lavinia cu mine are ceva,
Mereu iese in calea mea.
Si de data asta m-a surprins
Dar...nu mai eram in vis.

Inca un premiu ea mi-a daruit
Sunt foarte fericita ca si eu l-am primit.
In viata mea atata premii nu am luat
Cate pana acum ea mi-a dat.

Nici nu stiu cum sa o raspaltesc
Pentru premiile ce de la ea le primesc.
Pot doar din inima sa-i multumesc
Si cu mare drag sa o imbratisez.

Fotografia ta...

Privesc neincetat a ta fotografie..
E tot ce mi-a ramas de la tine.

De multe ori am vrut s-o rup

Dar din pacate n-am putut.

De cate ori la ea privesc
Din adancul inimii oftez,

Lacrimile pe obraji se rostogolesc,

Nu te-am uitat...inca te iubesc.

Poate ar fi mai bine sa o rup
Sau..in foc sa o arunc.

Sa nu mai am la ce ma uita

Si sa te scot din inima mea.

Dar oare putere voi avea
Sa scap de fotografia ta?