15 septembrie 2010 |

Pista...vietii...


   Fusese inscrisa acolo mai mult,sau mai putin cu voia ei.Cum decizia a fost luata si nu mai avea cale de intoarce se hotara sa participe la acea cursa despre care nu stia nimic.Dorea sa inceapa mai repede competita,sa iasa pe pista si sa alerge.Cat a stat si a asteptat sa inceapa cursa, cunoscuse multe persoane de care prinsese drag si simtea ca este incuraja si sustinuta.Ii erau date tot felul de explicatii si informatii necesare despre cursa,se incalzise putin si simtea ca era gata sa inceapa.
   Fluierul arbitrului se auzi,cursa incepuse...In fata ei era o pista lunga si cu multe obstacole.La inceput au fost unele mai usoare,peste care a reusit sa treaca cu bine,nefiind ajutata de nimeni.Cu cat alerga mai mult cu atat obstacolele incepeau sa fie din ce mai grele si efortul pe care il depunea era si el din ce in ce mai mare.Uneori se impedica si pica,dar se ridica imediat si incepea sa alerge din nou fara sa ii pese ca nu  a reusit sa treaca cu bine un obstacol.Unele obstacole au fost greu de depasit.Se impedica si cadea,se lovea destul de rau si unele rani incepeau sa sangereze.In acele momente simtea ca nu mai are puterea sa se ridice si sa isi continue cursa,ar fi vrut sa renunte,linia de sosire sa fie mai aproape de ea si cursa sa se sfarseasca mai repede.Din arene se auzeau strigate de incurajeare,toti erau aproape de ea si incercau sa o faca sa se ridice si sa alerge in continuare.Epuizata si fara putere,incurajata de cei din jurul ei,se ridica si incepea sa alerge din nou.La inceput ii era destul de greu,ranile o jenau si ii inceta alergatul,dar incet,incet,incepuse sa se obisnuiasca cu ele si in final sa nu mai simta nicio durere.Invatase cum sa treaca peste obstacolele mai grele si cum sa se ridice mai repede cand pica,simtea acum ca are puterea sa treaca peste toate fara sa o mai doara ceva cand o sa mai cada si o sa se loveasca...
   Incet,incet incepuse sa vada linia de sosire si cu fiecare pas pe care il facea acum se apropia tot mai mult de linia care marca sfarsitul competitiei.Alerga cu capul sus si cu mandrie,toate obstacolele erau lasate in urma,simtea o mare bucurie ca reusise sa treaca peste toate,ajutata mai mult sau mai putin de persoanele din arene care o sustinuse pe timpul competitiei.Se simtea o mica campioana,pentru ca reusise sa duca cursa pana la sfarsit,sa se controleze,sa se incurajeze,sa fie puternica si ca invatase cum sa treaca peste obstacole mai grele fara sa se loveasca...

2 vis(e):

broderie manuala spunea...

sunt foarte curioasa cine se ascunde in spatele acestui blog:) imi place cum scri ,mi-ar place sa stiu cine esti

Unknown spunea...

@calator spre infinit:multumesc frumos,prefer sa imi pastrez identitatea in spatele unui vis:)

Trimiteți un comentariu