22 noiembrie 2010 |

Prapastia suferintei...

Mi-am lasat sufletul sa cada in prapastia suferintei
Si nu l-am lasat sa zboare spre inaltul credintei.
Acum se chinuie sa iasa la suprafata
Dar parca totul e alunecos si plin de gheata.
Pe pereti se chinuie sa urce
Dar ii e greu,ca-n spate multe duce,
Speranta nu si-o pierde
Si-ntr-o minune tot mai crede.
Se zbate,incearca si nu se lasa
La suprafata tot o sa iasa...

7 vis(e):

Brandusa spunea...

Un pas inainte, unul mic..si inca unul..si iar unul..uite asa inaintam, cu speranta la rever.

Lavinia spunea...

da, o sa iasa la suprafata pentru ca atat timp cat mai are speranta in gand poate reusi. foarte frumos:)

liviu radulescu spunea...

o mana de ajutor?...din suflet o mana de ajutor trimit....sa scapi de suferinta.... :)
liviu_rx

Brandusa spunea...

...dupa cadere va trebui sa urcam;
unii dintre noi ne prindem cu mainile
unii de altii, formam lanturi...
asa caderile sunt mai line si ridicarile
se fac mai rapid.
Primeste echilibrul celor ce-l au.
Nopti si zile senine !

Ana Maria Ignat spunea...

...Vorba de speranta... Ma regasesc in poezia ta.

AndreeEA spunea...

Ce`ai scris tu am eu in suflet acum :|

...ღ...dream...ღ... spunea...

@Brandusa:asa este,cate un pas,cate un pas...

@Lavinia:asa cred si eu:)

@Liviu:mersi mult de tot:)

@Brandusa:Frumos zis,mersi la fel si tie:)>:D<

@Ana Maria::)

@AndreeEa:Asta e,toti avem asa ceva in suflet mai devreme sau mai tarziu.>:D<

Trimiteți un comentariu