10 octombrie 2010 |

Cosmarul...


   Eram in acelas loc in care obisnuiam sa merg cu el,unde stateam intinsi pe iarba inconjurati de flori,soarele se juca pe corpurile noastre,iar noi ne priveam cu multa dragoste si blandete...Acum parca totul era altfel,locul acela era rece,intunecat,gol si fara el acolo.Inchid ochii incercand sa mi-l imaginez langa mine si reusesc,era chiar in fata mea facandu-mi semn  sa ma duc mai aproape de el.Pe fata mea radia fericirea,bucuria ca il am din nou langa mine.Fac un pas,vreau sa il ating,sa il tin in brate si sa il sarut,sa ii zic cat de dor mi-a fost de el,dar o rafala de vant ma face sa deschid ochii.Expresia fetei mi se schimba,in contract cu caldura din amintirile si dorinta mea de  al avea din nou langa mine,acum era goala si inexpresiva.Incep sa fug,imi doresc sa las in urma orice amintire din tot ce am trait alaturi de el,din ce in ce alerg mai repede,dar durerea si tristetea continua sa fuga langa mine tinandu-ma de mana.Vantul incepuse sa bata mai tare incercand sa ma opreasca din alergat,norii isi faceau aparitia pe cer acoperind soarele care imi lumina cararea pe unde alergam,picaturile de ploaie incepuse sa pice din cer fara oprire si imi loveau corpul cu putere,incercand si ele sa ma opreasca si sa ma tina prizoniera in locul acela unde incet,incet incepea sa se dezlantuie furtuna.Cu toate astea alerg in continuare,ma impiedic,ma ridic si alerg din nou,mai repede,mai departe.
   Ma trezesc in mijlocul camerei mele,unde am doar o masa,un scaun si un  pat.Pe masa inca mai am forografiile cu el,fata mea e la fel de inexpresiva si goala,privesc pe geam cum rasare soarele si imi dau seama ca am avut din nou acelas vis...acelas cosmar care nu imi mai da pace de cand el a plecat de langa mine si am ramas singura.Imi repet ca de fiecare data ca a fost doar un vis,un cosmar...si ca de fiecare data imi dau seama ca durerea si tistetea sunt langa mine,ma tin de mana,amintirile imi sunt ravasite si amestecate de vant,inima imi este intunecata si rece din cauza norilor care o acopera,iar ochii...ochii imi sunt invadati de ploaie...simt cum furtuna se deslantuie in sufletul meu...

10 vis(e):

yna spunea...

e important sa ai incredere in tine acum si sa iti doresti sa mergi mai departe cu sau fara el..asta e daca nu a stiut sa aprecieze acum o sa regrete mai tarziu...:*

Unknown spunea...

Mersi pentru sfat,asta incerc sa fac:sa merg mai departe...desi imi este foarte greu...

ღAzucenaღ spunea...

Tristetea e o clipa ,la fel ca suferinta .Nu te inchide in tine ,ci mergi mai departe indiferent de ce obstacole trebuie sa dobori.

Unknown spunea...

Incerc sa ma ridic si sa trec si peste acest obstacol,sper in continuare ca totul va fi bine si de data asta...

Unknown spunea...

am trecut si eu prin starea pe care o descrii tu acum...

Unknown spunea...

Trebuie sa fim puternici sa sa stim cum sa trecem peste toate obstacolele care ni le pune iubirea in cale

Cadar Katalin spunea...

Imi place foarte tare blogul si textele voastre.O sa mai revin...

Unknown spunea...

*Cadar Katalin:Multumesc...

Anonim spunea...

Cand te simti singura poti apela la mine;;) te invelesesc eu cu mare placere;;):X
Pupici:*:*:*

Unknown spunea...

*¢αттα:multumesc din suflet:)am sa tin cont si am sa apelez cu cea mai mare placere:)
Imbratisari dulci:) >:D<

Trimiteți un comentariu